Oricare ar fi rațiunile din spatele protestelor din ultimele patru zile, un lucru este sigur: ele nu-i vizează exclusiv pe Traian Băsescu și pe membrii Guvernului, ci cuprind întreaga clasă politică. Protestatarii par să fi ajuns la concluzia că toți actorii de pe scena politică românească de după ’89 au fost și sunt de fapt niște figuranți, care au vândut țara pe te miri ce.

Dacă vor într-adevăr lideri din afara sistemului, am și eu o curiozitate: câți dintre cei care au ieșit în Piața Universității îl vor vota la alegerile de anul acesta la Primăria Capitalei pe Nicușor Dan (abil, onest, dar fără experiență politică) în dauna unor nume grele precum Sorin Oprescu? Înclin să cred că nu foarte mulți, din cauză că românii par să fie bântuiți de invidie și de puseuri de masochism atunci când își aleg liderii.

Dacă extindem discuția la nivelul bucureștenilor care n-au ieșit încă în stradă, se naște următoarea întrebare: sunt oare ei mulțumiți de clasa politică actuală? Dacă n-ar fi, ar ieși și ei în stradă, nu?

Se pot invoca aici eforturile pe care autoritățile le-au făcut pentru a da de înțeles că vor exista repercusiuni pentru participanții la proteste (au amenințat cu amenzi, i-au filmat pe manifestanți, etc.). Ca urmare, au ieșit în stradă doar o mână de bucureșteni din cauză că ceilalți s-ar fi temut. Poate fi inclusă aici și frica de pirotestatari, care par să se fi ghidat după deviza “noi lovim, nu gândim” (mi-ar plăcea să citesc un interviu cu proprietarul chioșcului de ziare care a ars, căruia protestele anti-sistem i-au făcut mai rău decât sistemul în sine).

Zilele viitoare reprezintă adevărata probă a dorinței de schimbare a românilor. Acum, după ce s-a văzut că nu mai există motive de frică (Boc a autorizat protestele pașnice, iar huliganii au intrat înapoi în pământ), statul în casă devine echivalent cu sentimentul de mulțumire față de conducerea actuală. Vom vedea așadar câți români își doresc cu adevărat reformarea sistemului.

Și încă ceva: tabloidizarea reprezintă un pericol mai mare pentru proteste decât huliganizarea sau confiscarea lor politică. Daniela Crudu a transmis ieri din Piața Universității pentru o emisiune mondenă, bagatelizând astfel manifestația și transformând-o într-un fel de miting sindicalist la care se dansează “Pinguinul”. Cu toate că s-a prezentat acolo la spartul târgului, tot nu-mi explic de ce n-a beneficiat de același tratament “preferențial” ca Irinel Columbeanu.